Poveste

Cine? Suntem Trupa de Teatru Senzorial Labirint Introspect și suntem alt…fel.

Știm că e un nume lung și greu de ținut minte, dar e născut din recunoștința și bucuria de a pătrunde în lumile interioare ale fiecăruia dintre noi.

 

Cum? Când? Totul a început de la dorința de a „dezveli” conceptul de teatru senzorial labirint în comunitatea ieșeană. Fiind un tip de teatru nou pentru publicul acestei zone a țării, am organizat un workshop tematic în luna martie 2017. Atunci, firele noastre introspecte s-au interconectat și ne-am pus, aproape intuitiv, pe construit povești labirintico-senzoriale pentru cei care vor să guste din surpriza teatrului experimental lăuntric.

 

De ce?  Ceea ce mulți nu știu e că nici un membru al trupei nu este actor cu certificare academică. Te întrebi, totuși, de ce mai facem asta. Ei bine, pentru că am găsit această formă de exprimare prin artă ca pe o explozie de oportunități personale – terapie și autoanaliză, autocunoaștere și exprimare prin vulnerabilitate, stimulare a imaginației prin multiple tipuri de artă, resuscitare a simțurilor și vindecare.

Cum se întâmplă asta?

Sunt și întrebări pentru care n-avem cuvinte de explicat. Ne rămâne doar să îți lansăm invitația de a păși în labirint.

 

De unde și cu cine? Chiar dacă nu suntem actori, o parte dintre noi a descoperit și a testat tehnica teatrului senzorial labirint încă din anul 2012 în Cluj-Napoca. Acolo, am participat la spectacolele organizate de grupul Citit în, urmând apoi 2 ani de activitate și numeroase spectacole cu trupa de teatru Instinctiv. De asemenea, membrii fondatori ai trupei Introspect au participat la traininguri specializate de teatru senzorial labirint, susținut de dezvoltatorii acestui concept în România: Adrian Ciclegean, Bogdan Nechifor și Laura Alicu. Datorită lor, ne-am dat seama că revelația labirintului e ca un bulgăre de zăpadă care trebuie rostogolit mai departe, către fața introspectă a oamenilor.

 

Cum adică? Adică nu căutăm să „strivim corola de minuni a lumii”, ci mai degrabă să o gâdilăm, să o privim și să mirosim pe toate părțile pentru ca, în final, să-i ascultăm partitura muzicală. Și o facem cu mai multă simțire și cu mai puțină rigoare. Credem că arta-i un teren de joacă participativ și că prin teatrul senzorial labirint regulile sunt date doar de libertatea și răgazul pe care deopotrivă constructorii și spectatorii și le oferă.